Biserica de lemn a Sfântului Duh – Kolociava (Alsókalocsa)

Biserica de lemn a Sfântului Duh – Kolociava (Alsókalocsa)

Biserica de lemn a Sfântului Duh din Kolociava (Alsókalocsa) este una dintre cele mai frumoase construcții de lemn din valea râului Tereblia: a fost ridicată în 1795, într-un an de mare foamete, iar turnul cu aer baroc și corpul tripartit reprezintă apogeul arhitecturii bisericilor de lemn din munții Maramureșului. Biserica greco-catolică a fost închisă în vremea sovietică și transformată în muzeu al ateismului; azi adăpostește muzeul de istorie locală al satului, așa că și interiorul poate fi vizitat.

Kolociava se află la circa 20 km sud-est de Mijhiria, la confluența pârâului Kolociavka cu Tereblia; amintit prima dată în 1365, satul a aparținut din 1526 cetății Hust, iar până la Tratatul de la Trianon de plasa Ökörmező a comitatului Maramureș. Potrivit inscripției săpate în tocul ușii, biserica a fost terminată în 1795, pe vremea parohului Ioan Popovici și sub împăratul Francisc al II-lea, de meșterul Ferenc Tekka, „când a fost foamete mare”. Vizitația episcopală din 1801 consemna deja două biserici de lemn în sat, printre ele această biserică-mamă încăpătoare pentru trei sute de credincioși.

Biserica urmează tipul transcarpatic de biserică de lemn tripartită cu turn la vest, dar proporțiile și ornamentele vădesc influența barocului. Altarul hexagonal, nava pătrată și pronaosul dreptunghiular se înalță în trepte spre vest; toate cele trei părți sunt încinse de o streașină sprijinită pe console sculptate, care pe fațada vestică devine un pridvor deschis cu arcade pe stâlpi ciopliți și continuă în jurul tribunei. Turnul ce se ridică din acoperișul înalt de șindrilă se încheie cu o cupolă bulbucată poligonală, un lanternou și un coif sferic, iar lanternouri mai mici accentuează coamele navei și altarului. În interior nava este acoperită cu o boltă semicilindrică, iar pronaosul cu un tavan plat de scânduri.

Autoritățile au scos biserica din registrul lăcașurilor în funcțiune la 9 ianuarie 1953; icoanele au fost duse la Ujhorod și încorporate în iconostasul bisericii din Șelestovo de la muzeul în aer liber, iar în locul iconostasului au fost puse portretele conducătorilor sovietici. Clopotnița de lemn cu două niveluri a fost mutată lângă noua biserică ortodoxă din apropiere și îmbrăcată în tablă, în vreme ce biserica de lemn, ținută închisă ca „muzeu al ateismului”, a supraviețuit golită, dar în frumusețea ei originară. Biserica și clopotnița au fost restaurate în 1969–70, iar din 2018 biserica este monument de importanță națională al Ucrainei. Azi găzduiește muzeul de istorie locală al satului, care păstrează și amintirea haiducului Mykola Șuhai și a scriitorului Ivan Olbracht, autorul romanului despre el; în curtea bisericii se află morminte de soldați cehi, vechi morminte locale și un monument de bronz dedicat manuscrisului de cântări din secolul al XVIII-lea al cantorului Ivan Luhoș.

Vizitare: biserica de lemn se află în partea centrală a satului Kolociava, în cătunul Horb, pe o movilă lângă drumul dinspre Hust, pe teritoriul Parcului Național Sinevir. În sat mai pot fi vizitate vreo zece muzee, printre care muzeul în aer liber Stare Selo al vieții montane, expoziția căii ferate înguste și buncărele Liniei Árpád. Biserica-muzeu este administrată de comunitatea locală, iar vizita este bine să fie stabilită din timp. Înainte de călătorie, consultați recomandările de călătorie actuale ale ministerului de externe.

Surse: Wikipedia – Alsókalocsa (Kolociava) · Wikipedia (ucraineană) – Biserica Sfântului Duh, Kolociava · Karpatium – Biserica Sfântului Duh din Kolociava · Wooden Route Carpathians · Wikimedia Commons – Holy Spirit church, Kolochava

Foto: Dmytro Petishkin / Wikimedia Commons, CC BY 4.0 · Foto: Klymenkoy / Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0