Confesiunile din Ținutul Secuiesc

Ghid audioAscultați textul paginii – citit cu voce tare de dispozitivul dumneavoastră.
Acest dispozitiv nu are o voce în limba română pentru citirea textului. Puteți adăuga una din setările dispozitivului (citire text, voci).

În Ținutul Secuiesc, adesea e de ajuns să mergeți până în satul vecin ca să intrați în biserica altei confesiuni. Locuri de pelerinaj catolice, biserici fortificate reformate, biserici sătești unitariene și o biserică barocă armeano-catolică: acest ghid vă ajută să vă orientați – cine trăiește aici, după ce se recunosc bisericile și la ce să fie atent vizitatorul.

Cine unde trăiește?

Harta confesională păstrează deciziile secolelor al XVI-lea și al XVII-lea. Secuii din Ciuc, Giurgeu și Cașin au rămas catolici; în Trei Scaune alternează satele catolice și reformate; în Scaunul Mureșului sunt mulți reformați, iar pe văile Homoroadelor și Nicoului, precum și în Erdővidék, trăiesc mulți unitarieni. Populația românească din zonă este în majoritate ortodoxă.

2/3Două treimi dintre locuitorii județului Harghita sunt romano-catolici (2011)
1/3În județul Covasna, unul din trei locuitori este reformat (2011)
96%Ponderea maghiarilor în rândul unitarienilor din România (2021)
Distribuția locuitorilor care și-au declarat religia, recensământul din 2011, valori rotunjite
Confesiune Județul Harghita Județul Covasna
Romano-catolică 66% 36%
Reformată 12% 33%
Ortodoxă 13% 21%
Unitariană 7% 4%
Evanghelică-luterană <1% <1%
Altă confesiune 2% 5%

La recensământul din 2021, religia nu a fost înregistrată pentru aproximativ 14% din populație, de aceea datele din 2011 oferă o imagine mai fidelă a ponderilor la nivel de județ.

Cele patru comunități

Fiecare confesiune are o pagină proprie, cu istoria comunității, trăsăturile bisericilor, sărbătorile și locurile sale prezentate pe Peregrinus.

Cum „citim” o biserică: după ce le recunoaștem

Câteva semne vă arată în biserica cui intrați. Regula are excepții – multe biserici medievale au fost folosite de-a lungul secolelor de mai multe confesiuni –, dar este un bun punct de orientare.

Romano-catolicăO cruce în vârful turnului. Înăuntru: altar, icoane de altar și statui, candela veșnică arde lângă tabernacol, pe pereți stațiile Căii Crucii, iar la intrare cristelnița cu apă sfințită.
ReformatăTurnul are adesea în vârf o stea sau un cocoș. Înăuntru nu există icoane de altar sau statui: în centru stau amvonul și masa Domnului, iar decorul îl dau tavanul casetat pictat și coronamentul sculptat al amvonului.
UnitarianăInteriorul este simplu, ca la reformați: amvon, masa Domnului, cor și, în multe locuri, tavan casetat pictat. Crezul lor, „Dumnezeu este unul”, poate fi citit la Inlăceni și cu scriere runică secuiască; picturile murale medievale scoase la iveală de sub tencuială sunt păstrate ca monumente.
Armeano-catolicăBiserică catolică de rit armean. Printre piesele de mobilier baroc apar și sfinți armeni: la Gheorgheni, cea mai valoroasă pictură îl înfățișează pe Sfântul Grigore Luminătorul, cel care a creștinat Armenia.

Alte comunități

Luterani

Dintre religiile recepte ale Transilvaniei, cea evanghelică-luterană este cea mai mică în Ținutul Secuiesc. Majoritatea luteranilor maghiari trăiesc în Țara Bârsei, în satele ceangăiești din Săcele, lângă Brașov; în județul Covasna, în 2011, 851 de persoane s-au declarat luterane. Biserica lor, Biserica Evanghelică-Luterană din România, este independentă din 1920 și are sediul la Cluj-Napoca.

Ortodocși și greco-catolici

Comunitățile românești din zonă sunt în majoritate ortodoxe. Episcopia Ortodoxă a Covasnei și Harghitei a fost înființată în 1994, cu reședința la Miercurea Ciuc, unde se află Catedrala Sfântul Nicolae. În zonă trăiesc și puțini greco-catolici.

Sâmbătarii – Bezidu Nou

Mișcarea sâmbătarilor a pornit în 1588 din rândul unitarienilor și este legată de numele lui András Eőssi și Simon Péchi. Adepții ei au fost persecutați în secolul al XVII-lea; ultima lor comunitate a trăit la Bezidu Nou, în actualul județ Mureș, unde din 1868 mulți au trecut la iudaism, iar în 1944 mai mulți dintre ei au fost deportați.

Locuitorii satului au fost strămutați odată cu începerea lucrărilor la un lac de acumulare, în anii 1980, iar casele au fost acoperite de ape între 1992 și 1994. Turnul vechii biserici s-a prăbușit în lac în 2014. În parcul memorial de pe mal se adună, în prima sâmbătă din august, foștii locuitori și urmașii lor.

Pentru vizitatori

  • Duminică dimineața, în majoritatea bisericilor are loc liturghia sau slujba: puteți participa ca oaspete al comunității, dar nu este momentul potrivit pentru vizitare.
  • În zilele lucrătoare, multe biserici sătești sunt încuiate. Cheia o puteți cere la parohie, la oficiul pastoral sau de la curator; datele de contact le găsiți pe pagina noastră Parohii și comunități.
  • La împărtășanie și la Cina Domnului se apropie membrii comunității. Dacă nu cunoașteți obiceiul, rămâneți liniștit la locul dumneavoastră – nu veți jigni pe nimeni.
  • În multe biserici sătești se păstrează tradiția ca bărbații și femeile să stea separat: uitați-vă în jur înainte de a vă așeza.
  • Fotografiați în afara slujbelor și cu permisiune. Puteți sprijini întreținerea bisericii printr-o donație.

Mai mult pe Peregrinus

wpChatIcon
wpChatIcon