Biserica Sf. Martin – Sânmartin (Csíkszentmárton)

Ghid audioAscultați textul paginii – citit cu voce tare de dispozitivul dumneavoastră.
Acest dispozitiv nu are o voce în limba română pentru citirea textului. Puteți adăuga una din setările dispozitivului (citire text, voci).

Biserica parohială din Sânmartin (Csíkszentmárton), închinată Sfântului Martin episcopul, este unul dintre cele mai importante monumente baroce din Ciucul de Jos (Alcsík). A fost ridicată între 1802 și 1817 pe locul unei biserici gotice din secolul al XV-lea, însă turnul, zidul cu metereze și statuia Mariei din 1525 păstrează amintirea secolelor anterioare.

Parohia apare sub numele Sancto Martino în registrul dijmelor papale din 1333, iar satul însuși este atestat documentar în 1332. Prima sa biserică cunoscută a fost construită în secolul al XV-lea, în stil gotic; nișa fragmentară a tabernacolului acelei biserici este astăzi zidită în împrejmuirea bisericii, iar cristelnița de piatră din secolul al XV-lea se află în cor. Tot din biserica medievală s-a păstrat statuia Mariei realizată în 1525, cea mai veche reprezentare a Fecioarei din Ciuc. Vechea biserică a fost demolată în 1749 și înlocuită cu una nouă; în același an, Ferenc Szabó a pus să se construiască turnul care se păstrează până astăzi.

Între 1802 și 1817, a doua biserică a fost la rândul ei demolată și reconstruită în stil baroc, păstrându-se vechiul turn. Noua biserică a fost sfințită în cinstea Sfântului Martin la 14 iunie 1817 de Sándor Rudnay, episcopul Transilvaniei. Edificiul, lung de 35 de metri și lat de 13, este înconjurat de un zid de piatră cu metereze ridicat în 1744–45, a cărui parte estică a fost însă demolată la construirea noului cor; în interiorul incintei s-au făcut înmormântări începând cu 1819. Din 1850 satul a fost multă vreme reședință de plasă, iar târgurile sale de Sfântul Martin erau vestite în toată regiunea.

Interiorul bisericii din Sânmartin, cu altarul principal neoclasic și altarele laterale

Cele mai frumoase piese ale interiorului sunt altarul principal și amvonul cu decorație neoclasică, realizate în anii 1840 de Simon Hoffmayer, ultimul maestru important al școlii baroce de sculptură din Cluj. Tabloul altarului principal îl înfățișează pe Sfântul Martin episcopul, picturile Sfânta Familie și Sfântul Ioan Nepomuk ale altarelor laterale sunt opera lui János Pap din Brașov, iar reliefurile amvonului prezintă scene biblice. Stațiunile Drumului Crucii datează din 1876, iar orga din 1870, din atelierul brașovean al lui József Nagy. În turnul de 24 de metri, cu patru turnulețe, se află trei clopote: cel mai mare, de circa 400 de kilograme, a fost turnat de István Boltosch în 1688, iar inscripția sa latină cere ocrotirea Sfântului Martin împotriva grindinei. În capela bisericii se păstrează un crucifix valoros și un sfeșnic de argint aurit din 1665.

Hram: hramul bisericii se serbează la 11 noiembrie, de sărbătoarea Sfântului Martin episcopul.

Vizitare: biserica se află în centrul localității Sânmartin, la circa 17 km sud-est de Miercurea Ciuc (Csíkszereda), în depresiunea Ciucului de Jos, într-un sat contopit cu localitatea vecină Cecheșeni (Csíkcsekefalva). La capătul nordic al satului se află Capela Domnului, construită în 1743, iar în împrejurimi pot fi vizitate mai multe izvoare de apă minerală și băi populare. Pentru programul liturghiilor, informați-vă la parohia din Sânmartin.

Surse: Wikipedia – Biserica romano-catolică din Sânmartin · Wikipedia – Csíkszentmárton (Sânmartin)

Foto: Pasztilla aka Attila Terbócs / Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0 · Foto: Pasztilla aka Attila Terbócs / Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0

Pașaportul pelerinuluiDeschide pașaportul meu

Localitate:

Sânmartin (Csíkszentmárton)

Lasă un comentariu

wpChatIcon
wpChatIcon