Istoria și contextul turismului religios

De mii de ani, oamenii pornesc la drum din credință: pentru a se ruga, pentru a mulțumi, pentru a-și împlini un legământ sau pur și simplu pentru a se apropia de ceea ce consideră sfânt. Turismul religios este una dintre cele mai vechi forme de călătorie – iar Ținutul Secuiesc, unde patru biserici istorice trăiesc una lângă alta, este un teritoriu deosebit de bogat pentru el.

Ce este turismul religios?

Numim turism religios călătoriile al căror scop principal sau o parte importantă este un loc, un eveniment sau o tradiție religioasă. Granițele nu sunt nete: cercetarea în turism îl descrie pe pelerin și pe turist ca pe cele două capete ale unei scale, iar cei mai mulți călători se află undeva la mijloc. Și pelerinul credincios admiră altarul baroc, iar călătorul interesat de cultură poate fi atins de liniștea unei liturghii.

Citiți mai mult: Ce este turismul religios?

Două mii de ani de pelerinaje

Pelerinajul este la fel de vechi ca religiile. Cronologia prezintă momentele cele mai importante din perspectiva Europei creștine și a Bazinului Carpatic – până în Ținutul Secuiesc.

1. Antichitate

   Sanctuare și sărbători de pelerinaj

   Grecii antici veneau din ținuturi îndepărtate la oracolul din Delfi și la sanctuarele din Olimpia. Tradiția iudaică îi chema pe credincioși la Templul din Ierusalim la trei mari sărbători de pelerinaj – Pesah, Șavuot și Sucot.

2. Secolul al IV-lea

   Ierusalimul, începutul pelerinajului creștin

   După ce, în vremea împăratului Constantin cel Mare, creștinismul a putut fi practicat liber, la Ierusalim a fost ridicată Biserica Sfântului Mormânt, sfințită în 335. Egeria, o pelerină din Occident, a străbătut Țara Sfântă între 381 și 384, iar relatarea ei este una dintre cele mai vechi descrieri de pelerinaj păstrate.

3. Secolele IX–XII

   Santiago de Compostela

   La începutul secolului al IX-lea s-a crezut că mormântul apostolului Iacob a fost descoperit în Galicia, iar Compostela a devenit una dintre cele mai importante destinații de pelerinaj ale Europei medievale. Codex Calixtinus, din secolul al XII-lea, conținea deja un ghid pentru pelerini.

4. în jurul anului 1018

   Sfântul Ștefan deschide drumul pe uscat

   Regele Sfântul Ștefan a oferit siguranță și ajutor pelerinilor care traversau Ungaria, astfel că drumul pe uscat prin Bazinul Carpatic a devenit una dintre principalele căi spre Țara Sfântă. Potrivit cronicii lui Rodulfus Glaber, o mulțime nenumărată de nobili și oameni de rând a pornit astfel spre Ierusalim.

5. 1300

   Primul An Sfânt la Roma

   Papa Bonifaciu al VIII-lea a proclamat în 1300 primul an jubiliar, care a atras mulțimi la Roma. De atunci, anii sfinți sunt punctele culminante ale pelerinajului la Roma.

6. 1442–1448

   Șumuleu Ciuc: biserică, mănăstire, pelerinaj

   Cu sprijinul lui Iancu de Hunedoara au fost ridicate biserica și mănăstirea franciscană de la Șumuleu Ciuc, iar în 1444 papa Eugeniu al IV-lea a acordat bisericii privilegiul de indulgență. Tradiția leagă pelerinajul de Rusalii de evenimentele din 1567; istoricii consideră aceasta o legendă, dar pelerinajul este o practică vie de secole.

7. 1568

   Libertatea religioasă la Turda

   În ianuarie 1568, Dieta Transilvaniei, întrunită la Turda, a proclamat libertatea predicii și a credinței – printre primele din lume. În urma acestei decizii s-au conturat în Transilvania patru religii recepte: catolică, reformată, evanghelică și unitariană. Această diversitate definește și astăzi harta bisericească a Ținutului Secuiesc.

8. 1950–1989

   Deceniile interdicțiilor

   Din 1950, regimul comunist a interzis practic pelerinajul tradițional de la Șumuleu Ciuc: procesiunile în aer liber au fost interzise, iar pelerinii au fost supravegheați. Credincioșii au venit totuși, iar din a doua jumătate a anilor 1960 din nou cu miile.

9. 1987

   Europa își redescoperă drumurile de pelerinaj

   În 1987, Consiliul Europei a lansat programul Itinerariilor Culturale prin Declarația de la Santiago de Compostela. Drumurile vechi au renăscut: în 2025, peste 530.000 de pelerini au primit certificatul Compostela.

10. din 1990

    Din nou în libertate

    După căderea comunismului, pelerinajul de la Șumuleu Ciuc a putut fi ținut din nou liber, iar de atunci, în fiecare an, de Rusalii, sosesc sute de mii de oameni. S-a născut și Drumul Mariei, o rețea de trasee de pelerinaj de aproximativ 1.400 de kilometri care leagă Mariazell de Șumuleu Ciuc.

11. 2019–2020

    O liturghie papală și statutul de hungaricum

    Papa Francisc a celebrat liturghia la Șumuleu Ciuc la 1 iunie 2019. În 2020, pelerinajul de Rusalii de la Șumuleu Ciuc a fost inclus în colecția hungaricumurilor.

Punctele evidențiate sunt legate de Bazinul Carpatic și de Ținutul Secuiesc.

Tradiția maghiară a pelerinajelor

Cuvântul maghiar búcsú însemna inițial indulgență: harul pe care credincioșii îl puteau dobândi printr-un pelerinaj de sărbătoarea unei biserici. De aici vine și sensul său de astăzi: hramul bisericii, la care pelerinii sosesc de departe.

Pelerinii merg adesea pe jos, chiar și mai multe zile, organizați în grupuri parohiale, cu cruce și prapuri, cântând și rugându-se. Marile sanctuare mariane ale Bazinului Carpatic – Máriapócs, Mátraverebély-Szentkút, Radna, Șumuleu Ciuc și, dincolo de graniță, Mariazell – sunt de secole centrele tradiției catolice maghiare. Și confesiunile protestante își au propriile locuri de comemorare și sărbători.

În Ținutul Secuiesc, pe lângă pelerinajul de Rusalii de la Șumuleu Ciuc, cele mai mari momente comunitare sunt hramul din iulie al capelei de pe malul Lacului Sfânta Ana, hramurile bisericilor de pelerinaj și procesiunile de Corpus Christi.

Ținutul Secuiesc: patru confesiuni, un singur peisaj

În Ținutul Secuiesc, sate catolice, reformate și unitariene se află la câțiva kilometri unele de altele, iar negustorii armeni stabiliți aici în secolul al XVII-lea și-au construit propriile biserici catolice. Această diversitate își are originea în drumul Reformei în Transilvania și în libertatea religioasă proclamată la Turda.

În vremea incursiunilor turcești și tătare, bisericile satelor au fost înconjurate cu ziduri de piatră și bastioane: așa s-au născut bisericile fortificate, în care, la vreme de primejdie, se adăpostea și populația satului. Pe zidurile bisericilor medievale revine adesea aceeași poveste: legenda Sfântului Ladislau, duelul regelui-cavaler cu războinicul cuman care răpise o fată. În secolele XVII–XVIII, interioarele bisericilor au fost împodobite cu tavane casetate pictate – cu flori, stele și uneori cu inscripții în scrierea runică secuiască.

Mănăstirile au avut și ele un rol aparte: franciscanii de la Șumuleu Ciuc, Călugăreni, Lăzarea și Estelnic au păstrat credința catolică în regiune și în secolele Reformei, întreținând școli, biblioteci și, la Șumuleu Ciuc, o tipografie.

Turismul religios astăzi

Potrivit estimărilor UN Tourism, în lume au loc anual aproximativ 600 de milioane de călătorii interne și internaționale cu scop religios. Pelerinul de astăzi caută adesea, în același timp, liniște, comunitate, mișcare și patrimoniu: sunt populare traseele de pelerinaj pe jos și cu bicicleta, călătoriile lente, de mai multe zile, și descoperirea locurilor de pelerinaj mai mici și mai puțin cunoscute.

Și instrumentele digitale sunt de ajutor: planificarea traseelor pe hartă, pașaportul online al pelerinului și ghidul audio citit cu vocea dispozitivului – toate se găsesc și pe Peregrinus.

Cum vizităm un loc de pelerinaj?

• În biserică se cuvine să purtați haine care acoperă umerii și genunchii, iar bărbații să-și scoată pălăria.
• În timpul liturghiei sau al slujbei nu ne plimbăm și nu fotografiem – dacă are loc o slujbă, așteptăm să se încheie.
• Multe biserici de sat sunt încuiate: merită să stabiliți vizita cu o zi-două înainte, cu oficiul parohial.
• În zilele de hram, traficul este intens – porniți devreme și, dacă se poate, veniți cu transportul public sau pe jos.
• Puteți sprijini întreținerea bisericii printr-o donație; în multe locuri vi se oferă cu plăcere și ștampila sau semnătura în pașaportul pelerinului.

Mai mult pe Peregrinus